Recenzia Canadiana
Montreal sau Muntele Regal, asezat pe o insula facuta de fluviul care imbratiseaza orasul, o simbioza intre vechi si nou , Europa si America, zgririe nori si parfum de Paris intre Galerii de arta inuita si Turn Babel lingvistic, oferit cu generozitate de cei 70% emigranti.
Noi sintem reprezentati de cele mai luminate creiere plecate din Romania de “dragul” stupizilor politicieni , oameni care si-au gasit acolo (cu greu si sacrificii!) recunoasterea calitatii lor intelectuale , umane si materiale .
Romanii au o imagine extraordinar de buna, in antiteza cu cei din Italia sau Franta. Probabil pentru ca in Italia si Franta au plecat la capatuiala mai toti hotii, romano-tigani sau romano-tarani, care au creat in mintea occidentalului mai putin educat impresia gresita despre Romania.
Ottawa sau Dintre Ape, in limba tribului indian bastinas ottawa, este capitala pe care si-ar dori-o orice popor. Am fost oaspetii Ambasadei Romane, a Doamnei Ambasador Maria Ligor si a Doamnei Diplomat Silvana Bolocan. Ma-nclin !
Toronto – numele initial fiind York – este cel mai populat oras al Canadei cu peste 2.500.000 de locuitori . Cu toate astea si avind o populatie oarecum mai mica decit a Bucurestiului, in Toronto se intra si se iese pe o autostrda cu 10 (zece) benzi pe sens pline de masini … care merg. Unde s-or duce oamenii aia ?
Emotii mari inainte de primul concert de la Montreal. Nici noi nu stiam ce reactie ar fi putut avea publicul . Nici publicul nu stia la ce sa se astepte. Orgnizatorii, deasemenea.
Primele zece acorduri , buna seara, si au trecut 2 ore ca si cum ar fi fost minute.
A doua zi , la Ottawa, dupa ce am vazut Muzeul Aviatiei ( pentru ca ei au unul, desi Vlaicu si Vuia zburau inainte de 1900 si Coanda a inventat motorul cu reactie – autoritatile romane prefera sa doarma pe ele ) in Ottawa University, in sala Agora s-a oragnizat de Ambasada cea mai relaxata zi a Romaniei si a romanilor . Am cintat si noi putin si am cunoscut oameni ! Dimineata am plecat la Toronto .
1 decembrie, ora 19.00, emotii mari , sala Kobayashi a Centrului Cultural Canadiano-Japonez, administrata de , evident, un roman destept . Doamna Consul tine doua vorbe si prezinta echipa consulatului . Publicul aplauda , urc pe scena si trec 2 ore ca minutele .
Dupa concert am stat ore in sir de vorba. Am aflat despre compania Bombardier – cei care produc renumitele avioane cu reactie – ca este in proportie de 90% cu angajati romani, de la General Manager pina la cel mai tinar inginer .
A doua zi am plecat spre Romania si azi dimineata m-am trezit in casa mea, dar de data asta la 5 dimineata pentru ca si la mine, fusul orar isi face treaba.