Duduia nu este femeie …

Barbatii se cearta sau se bat din DOAR doua motive principale: de la femei si/sau de la bani. Restul motivelor sint ABSOLUT intamplatoare si… efemere. Cand ai de a face cu o suma mare de bani sau cand apare o femeie care-si baga nasul (ca musca-n cur la cuscra), s-a belit situatia irevocabil, daca un mascul din turma (ca nu-i pot spune barbat), pune botul. Si intalnim peste tot frati care nu-si vorbesc pentru ca MUIERILE lor sunt niste idioate care se invidiaza sau nu se suporta sau prieteni de-o viata care si-au ales neveste/gagici la intamplare, si se nu se mai vad nici macar la amaratul ala de fotbal saptamanal pentru ca se supara duduia si nu-i mai da… mancare calda! In general si de obicei, fata cand se “combina” cu “bondarul” in cauza, ea trece automat in grupul de prieteni ai amaratului. Si de cand intra pana cand e rejectata, incearca sa ia conducerea partii feminine a grupului, fapt ce nu-i iese de fiecare data. Daca nu-i iese preluarea, va face tot ce-i sta in putere sa nasca cacaturi sau situatii de cacat prin care bondarul sa pice-n plasa ei, sa se certe cu restu’ si sa caute un alt grup care sa-i accepte. Ea va numi asta evolutie. Usor–usor, in prostia lui, si bondarul va crede acelasi lucru. Realitatea este ca, se schimba un grup in care te simteai bine de tot, cu altul in care nu prea esti in largul tau, bondar fiind. Adica, mai pe romaneste: da vrabia din mana pe cioara de pe gard.

Mai grav este cand muierea (sau duduia!) crede ca a luat conducerea grupului de fete si trece la planul principal: acela de a lua si conducerea masculilor din ginta. Masculii din ginta, de jena sau din respect (sentimente pe care ei le detin cand e vorba de un confrate) nu dezvaluie adevaratele porniri ucigase pe care le au pentru noua infiltrata. Ei se comporta civilizat si tolerant, pentru ca nu vor sa strice prietenia ce-i leaga cu bondarul (din ce in ce mai abatut, mai lipsit de umor, mai schimbat in rau si chiar mai bolnav). Pentru ca barbatii au cultul prieteniei Dar mai devreme sau mai tirziu se va produce o ruptura pentru ca duduia inventeaza sau reinterpreteaza o situatie, si joaca la cacealma un trei de pica (sau de caro). Si pierde! Dar pieredea adevarata nu este a ei, ci a celorlalti OAMENI din ginta si a bondarului care trebuie sa-si paraseasca adevatii prieteni inlacrimati. Motivatia este simpla si mincinoasa: e nevasta-sa.

Barbatii au cultul prieteniei, dar ca revers au si impotenta de a face fata atacurilor sustinute ale partenerei. Si asta nu-i de inteles!

Si d-aia astazi, zi istorica in viata mea, dau pe internet comunicatul catre confrati:

Frati confrati,

Ca sa nu vi se altereze si sa inceapa sa puta adevaratele voastre virtuti (si asa destul de putine!), pastrati-va naturali si nu schimbati nimic din personalitatea si caracterul vostru atunci cand sunteti impreuna cu duduia voastra iubita.

Nu va luati neveste /gagici la intamplare. Inainte de a le prezenta (oricui), verificati-le aichiu-ul care nu trebuie sa fie egal cu numarul de la pantofior.

Inainte sa va certati cu prietenii pentru ca asa v-a zis duduia, verificati informatia cel putin din trei surse si trageti singur concluzia de rigoare.

Nu va certati cu fratii sau cu surorile voastre (biologici!), chiar daca o vedeti facand spume la gura si chiar daca va aduce dovada ca acestia au gresit. Duduia stie sa fabrice dovezi!

Duduia este “controller freak”! Aveti mare grija de educatia copiilor vostri si n-o lasati sa-i strice cu un program incarcat cum numai duduia stie sa-l faca. Copiii trebuie sa se si joace, inainte de toate!

Duduia se ingrasa si nu-i mai apare dorinta de a slabi decit dupa divort. Ascundeti-le dulciurile si gogosile, altfel trebuie sa-i schimbati garderoba.

Sa ne fereasca Dumnezeu de dudui!

Ingerul a strigat … pentru ultima oara

Astazi , 24 mai 2011:

In timp ce catastrofa naturala numita sugestiv Oana Zavoranu s-a certat din nou cu ma-sa, si presa incearca sa mai dea un mic tun mediatic de cacat si sa ne mai scarbeasca o perioada cu elucubratiile de gospodina cu sort si maini in sold ale VEDETEI, cu tristete ma indrept catre cartea “Ingerul a strigat”, pe care o voi reciti seara asta, si sa zic Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe cel ce a fost Fanus Neagu.

Incercati sa-l descoperiti acum (daca nu l-ati descoperit deja) pe cel ce inchide o generatie de scriitori de care o sa ne fie dor.

Pentru ca eu sunt un dusman inrait al fenomenului “fotbal”, iata o parte din scrisoarea de acum citeva zile,  pe care Fanus Neagu i-a adresat-o domnului Ioanitoaia, seful Gazetei Sporturilor:

 ”Plouă ca o lungă aducere aminte. Altcândva, când rosteam numele echipei Steaua sau al Universităţii Craiova, al Rapidului sau al lui Dinamo, simţeam un tremur în voce ca atunci când rostesc numele râului Olt, şi sufletul meu se tulbură şi îngenunchează, fiindcă Oltul e o pajură albastră(…)”

“Astăzi, în culcuşul acestor formaţii plouă cu ouă de broască. Tutunul din cheseaua mareşalilor fotbalului s-a umezit şi s-a schimbat în iarbă ruptă ca să se aştearnă sub somnul miilor şi miilor de spectatori, trădaţi de nenoroc sau de nişte vrăjitori cu buza căzută. Melancolia s-a risipit în dantele vechi. Fotbalul românesc, cel pe care eu l-am cântat vreme de aproape 40 de ani, e astăzi un fumător de pipă stinsă. Toate cartierele scârţâie sub vântul sărăciei. Onoarea sportului – ce vorbă tristă -, amărâtă turturea, a luat calea pământului. ”

“Acum zici Steaua, Universitatea Craiova, Rapid, Dinamo şi faci doi paşi îndărăt. Trecem cu toţii pe sub un cer de crizanteme negre şi prin duminicile nimănui.”

“Fotbalul românesc umblă cu ulciorul spart, cu umerii căzuţi şi se tot duce prin mireasma tăcerii.”

Si acum cand Ingerul a strigat pentru ultima oara, zic: Dumnezeu sa-l ierte!

Ce-si doresc unii?

Cand barbatii scriu sau canta despre cum iubesc ei femeile, despre ce-si doresc femeile sau despre implinirile lor in viata conjugala si/sau amoroasa, parerea mea sincera este ca habar nu au de capul lor si nu stiu ABSOLUT NIMIC despre doleantele celor cu care ne impartim viata intre bine si rau, fortati de imprejurari sau de buna voie, iubind sau tolerand sau cine mai stie ce…

Asta nu inseamna ca femeia e superioara barbatului, dar nici ca-i este inferioara acestuia. Pur si simplu, femeia este un alt animal decat animalul – barbat. Femeia gandeste diferit fata de barbat, actioneaza diferit fata de barbat, miroase mai frumos decat barbatul, naste si se piaptana, are vocea mai subtire si cumpara ca distractie. Barbatul este mai mare si  mai puternic, din punct de vedere fizic, are mult par inutil, face baie mai rar, ii plac si foloseste mai des excitanti precum distilatele si ierburile de anumite categorii, de cele mai multe ori miroase mai urat ca femeia si tace facand lucruri.

Dar, dupa cum stim cu totii, toate generalizarile sunt proaste, inclusiv asta!

Si ca sa fac o comparatie exagerata, sa spunem ca barbatul este un ghepard, iar femeia este o puma.

Dar in niciun caz femeia nu este femela barbatului! Din pacate!

Probabil ca, la inceputurile vremilor, fortati de imprejurari si de asemanarea izbitoare dintre cele doua primate sociale, precum si de nevoile strict chimice aparute intre cele doua in momentul intalnirii, acestea au hotarat (ghepardul si puma) sa traiasca alaturi si sa-si completeze unul alteia, neajunsurile si bucuriile.

Cu siguranta, in Obiectul Contractului, initial si mutual, de la prima intelegere, la articolul 1 scriau urmatoarele: ghepardul trebuie sa vaneze si sa asigure paza spatiului vital, iar puma sa tina cu grija acelasi spatiu, sa hraneasca ghepardul si sa aibe grija de pui. Toata lumea a fost de acord, cu mentiunea ca, pe atunci, pumelor nu le era harazit darul vorbirii.

Usor – usor, ele vazand cum gheparzii comunica intre ei linistiti si se descurca din ce in ce mai usor la vanatoare, au inceput sa se stranga intre ele, neglijandu-si astfel obligatiile contractuale, incercand sa copieze modul de comunicare dintre gheparzi. Dar n-au reusit decat sa stabileasca un alt mod de comunicare: vorbirea in acelasi timp a cel putin 3 pume si intelegerea, pe sarite, a esentialului – din cele trei puncte de vedere diferite. Modalitate ce functioneaza si-n zilele noastre, la pumele mai putin scolite, dar li se mai intampla chiar si celor  intelectual-exigente, daca se afla intr-un mediu relaxat – adica, numai si numai intre pume.

Pe scurt, fiind o problema mare de comunicare intre acestea, toate incercarile de preluare a indatoririlor gheparzilor zadarniceau intr-o orbecaiala comunicativa, orbecaiala ce s-a lungit in milenii si secole de-a randul.

La un moment dat, o puma mai a dracu’ a pus piciorul in prag si le-a invatat pe toate ca in comunicare chiar si tacerea este o parte importanta. Dupa cursuri indelungate si chinuri, acestea au gasit calea: comunici-taci, comunici- taci, comunici-taci si-n final recapitulezi.

Si au inceput sa comunice, inclusiv cu gheparzii, care ei, prostii, s-au simtit amenintati si enervati, dupa care au inceput sa le arda pe rug, una cate una – cale de vreo 5 milioane de pume sanatoase si frumoase. Asa aparand prima unda neagra a istoriei numita si inchizitie.

In general aia care luau hotarari d-astea cu arsu’ pe rug nu prea aveau pume pe-acasa si incercau sa se inmulteasca tot cu gheparzi, dar nu le iesea – si nu intelegeau ca Stapanul Universului hotarase deja ca inmultirea si dragostea sa fie numai intre gheparzi si pume, tot ce era altfel sa se numeasca: contra naturii, lache, partari, gay, poponari sau lesbi.

Dupa ceva timp – destul de mult – gheparzii s-au divizat in doua tabere si s-au batut si omorat intre ei pana au castigat aia de aveau pume acasa, si i-au impins la marginea societatii pe aia care mai ramasesera din contra naturisti. Si asa a ramas pana in zilele noastre! Asta, probabil ca este si motivul pentru care homosexualii sunt evitati pana la lacrimi – pentru ca s-au luat inutil de pume.

Intre timp, pumele isi perfectionasera comunicarea si incepura sa se inteleaga perfect cu gheparzii. Dar unde nu sunt aceleasi animale apar si neantelegerile.

Gheparzii si-au dat seama ca pumele o cam freaca pe acasa si ei muncesc de le sar capacele (pentru ca, intre timp se schimbase situatia si vanatoarea se transformase in munca de 16 ore la fabrici) si, basca, ii mai si toaca nervos cand vor sa se odihneasca.

Atunci, unuia dintre gheparzi i-a venit ideea geniala si a creat, cu acordul tuturor gheparzilor, o adunatura de asa-zise idei, cu mare potential de interpretare care au format un adevarat curent de opinie printre pume. El a fost intitulat: curentul feminist. Idei prin care i s-a innoculat pumei in subcontinent ca, ce face ghepardul poate sa faca si ea, ca doar nu-i mai proasta. Practic este cea mai mare teapa istorica trasa de gheparzi, pumelor!

Miscarea asta a fost mai de succes decat aia cu arsu’ pe rug (pe care au initiat-o contra naturistii!) si este si mult mai durabila, tinand cont de faptul ca-n zilele noastre ea (miscarea feminista) este de mare amploare si nici macar n-a ajuns la jumatate de drum.

Si astfel, gheparzi au inceput sa frece menta acasa in concedii de paternitate. Pumele s-au transformat in tot ceea ce erau gheparzii candva, si acestora nu le pare rau. Indatoririle s-au cam impartit (mai mult la ele, ca doar nu sunt mai proaste!), timpul  acordat excitantilor s-a dublat si s-au inventat noi metode de a sta cat mai departe de pume: meciurile de fotbal.

S-au scris poezii, s-au facut piese de teatru, apoi filme despre pume si nevoile lor, despre doleante si placeri, despre moduri de cucerire, dar zadarnic pentru ca pumele nu sunt la fel. Cel putin asa declara ele, tot timpul, si este imposibil sa le bagi “in aceiasi oala”, pentru ca se supara. Practic este imposibil sa stabilesti, ca ghepard, o strategie de multumire a pumei.

Vazand ca lucrurile nu merg chiar in directia dorita, pentru prima oara in istoria celor doua animale, puma si ghepardul au hotarat impreuna sa stabileasca niste reguli, in functie de ceea ce doreste fiecare. Si asa a aparut ideea acestei ‘lucrari’: Ce-si doresc barbatii? Astfel ca mi-a venit si mie randul sa spun ce vreau.

Eu:

-          vreau sa nu fiu nevoit sa mint frumos. Adica, sa nu trebuiasca sa mint frumos si complicat
-          nu vreau sa fiu psihanalizat de femeia mea, pentru simplul motiv ca nu este in stare. Totdeauna, psihologul perfect pentru barbat trebuie sa fie un barbat, iar pentru femeie trebuie sa fie tot un barbat
-          vreau sa nu ma intrebi zilnic, de 4 ori pe zi, daca te iubesc. Daca nu te-as iubi, n-as avea niciun motiv sa stau cu tine si sa incerc din rasputeri sa te fac fericita
-          daca ma uit intr-un loc, nu sunt suparat. Doar ca ma uit intr-un loc. Daca sunt suparat sau ma deranjeaza ceva, spun tare si cu patos.
-          Imi place sa mi se puna sa mananc (suntem de moda veche, cu totii).
-          Cand flirtezi sau daca incerci sa flirtezi cu alt ghepard, stiu cum sa-l pedepsesc daca te vrea. I te las lui.
-          Barbatii nu-s ca femeile asa cum  “iarna nu-i ca vara”.
-          Daca imi fac publica dragostea pentru tine si o urlu sus si tare, teme-te sau pleaca! Ceva nu e in regula
-          vreau sex oricind am chef, oricum vreau eu si oriunde se poate
-          vreau ca dupa fiecare orgasm sa fiu lasat in pace minim 3 minute, adica mai bine spus: sa nu fiu bagat in seama minim 3 minute.
-          Nu-mi place muzica lenta, nu-mi plac stereotipurile din filme si nu-mi plac plimbarile in parc fara sa se termine cu o masa la circiuma, un vin si (macar putina) tandrete sexuala fara motiv.

…………………………

Mi se sopteste in casca ca s-a trezit. Continuarea, maine seara.

Nu “aprinde o tigara”

Ne place shaorma, ceva de speriat! Si filmele americaneeee, bai tata  !

Si pentru ca vrem sa fim ca-n filmele americane, ne –am dat peste cap comportamentul, limbajul, obiceiurile si ne-am inventat placeri noi: unii se leaga cu catusele de pat atunci cind si-o trag, altii vorbesc italiola (hibrid intre spaniola si italiana) sau engleza de serial. Fetisul bizar cu sampania scumpa asezonata  cu ceafa de porc la gratar a intrat in obisnuinta omului ‘obisnuit’.

Astazi nu mai ceri pe nimeni de nevasta pana nu i-ai luat un inel cu diamant (ca asa am vazut in filmele americane). Stit cum a fost inventata traditia asta? Simplu ca buna ziua: in perioada interbelica un bijutier celebru de la Hollywood, care era evreu (ca toti bijutierii buni din lumea asta) l-a rugat pe varul lui, care era producator de filme, sa bage chestia cu inelu’ cu diamant in filmul urmator. Filmul a fost de succes si a avut rezultatul dorit: in 20 de ani nu se mai casatorea nici un om instarit fara sa-i cumpere iubitei un inel cu diamant (cit de mic !). Misto!

Ochelarii de soare a lui Rambo purtati in orice imprejurare de noi oamenii ne arata ce influenta au avut personajele lui Stallone in mintea trecatorului.

Dar cea mai urata si mai nashpa influenta au avut Humphrey  Bogart, Clint Eastwood si Alain Delon.

Cine nu are imaginea de sexi-fatalau  a lui Bogart cu tigara-n coltu gurii in Casablanca (parca!).  Cine nu-l stie pe Eastwood in Bunul, raul si uratul cu pusca-n mana si cu tigarea de foi in coltu’ gurii (smecher!). De parca noi n-am sti ca e nasol sa stai cu tigarea-n coltu’ gurii, pen’ca-ti intra fumul in ochi. Si oare cati oameni au renuntat la micul dejun (foarte necesar) in favoarea unei tigari si a unei cafele tari (imediat ce s-au trezit din somn) doar pentru ca il mai au pe Delon in minte din filmul Afacerea Pigot. Delon a fost si imaginea unei mahorci numite Gitanes (o tigara fara filtru foarte asemanatoare cu Carpati si Marasesti) vreo 20 de ani.

Unii cetateni respectabili ar putea spune ca, de fapt, ei nici n-au vazut filmele astea (sau altele de gen) deci n-au cum sa fie ei influentati de ele, asa … fara sa vrea. Gresit total! Noi oamenii, care suntem niste maimute un pic mai evoluate, avem tendinta sa copiem comportamentele celor din jur – tati, unchi,veri, prieteni, mai usor decat ne putem inchipui vreodata.

Curios la fumat este ca acest obicei  porneste foarte greu si cu scarba. Tusim, ametim (hiii, caii popii!), uneori vomitam ca dracii, si cu toate astea muncim din greu ca sa devenim dependenti de nicotina. Si devenim repede!

Ne apucam de fumat pentru ca, in prima faza trebuie sa ne dovedim noua ca am crescut si nu mai suntem copii (de parca a fi copil nu e cel mai minunat lucru!).

Apoi intram intr-o vrie de dependenta urata si incepem sa ne spalam singuri pe creier ca, cica ne place sa fumam. Si ne convigem pe zi ce trece ca: asta e placerea vietii. Ca inainte de orice ai face – fumezi o tigara. Ca dupa orice ai face – fumezi o tigara. Am invatat din filme ca tigarea dupa sex e cea mai buna (nu e cea mai buna !). Dupa ce mancam – aprindem tigara, cand ne suim in masina – aprindem o tigarea, cand iesim din magazin – aprindem o tigare, cand bem cafeaua – fumam, cand stam de vorba serios – fumam, la meci – fumam, la o bauta cu prietenii – fumam. Practic, fumam tot timpul liber. Si ne mintim ca ne place! Pentru ca nu ne gandim nici o secunda ca noua s-ar putea sa ni se intample. Pentru ca noi nu ne vom imbolnavi de la fumat. Pentru ca nu ne intrebam un lucru simplu: cum dracu’ sa-ti placa sa bagi in tine, in plaminii tai,  un fum inecacios cu miros de cacat, care-ti ingalbeneste dintii, care-ti da o tuse seaca in timpul zilei si una profunda cand te scoli din somn, care te face sa mirosi urat si care-ti lasa in gura un gust  de pisici proaspat fatate.

De fapt misterul e altul: noi suntem dependenti de nicotina. Atit de simplu e!

Pentru ca dependenta de nicotina ne face sa ne mintim ca ne place fumatul, ne face sa ne mintim ca noi nu ne vom imbolnavi vreodata (fiecare fumator are cate un unchi sau bunic care a trait pana la 80 de ani si a fumat 2 pachete pe zi !) si ne face sa credem ca noi nu suntem dependenti de nicotina si ca ne putem lasa de fumat cand vrem. Numai ca nu vrem! Ha! Ha! Ha!

Daca crede cineva ca se va demonstra stiintific vreodata ca fumatul are legatura cu toate problemele de sanatate care apar la un moment dat, se inseala amarnic. Nu m-ar mira  sa apara stire cum ca fumatul este mai sanatos decit urzicile si se pisa pe usturoi cand e vorba de raceala. Dar ce zic eu: tocmai se interzice cultivarea usturoiului in Europa.

Hai ca tre’ sa-mi mananc micul dejun copios: ochiuri cu brinza de capra, salata si o cafea buna (fara zahar)

N-ai pe cineva …?

In tara in care singurul TERORIST  pe care l-am avut, isi ia talpasita cum l-au eliberat medicii (pe caz de boala, cica!) si se cara in Siria sau unde a vrut el. In tara in care Dinel Staicu si-a facut buletin inainte sa-l  condamne (aceiasi magistrati de la Craiova care-au facut dezastre sociale in Romania fara sa-i traga nimeni de urechi) si se duce mancand chibrite pe unde a vazut  cu ochisorii lui sasii. In tara in care politistii schimba pozitia trecerii de pietoni daca vreun smecher comite vreo fapta penala pe ea. In tara in care, daca esti complet analfabet ai permis de conducere auto…

Ei bine, in tara asta daca “n-ai pe cineva” , esti un om mort … si condamnat vietas la a suporta prostia emanata de emanatii poporului aflati in posturi de functionari publici (pe viata!). Si daca indrazneste careva sa zica ca functionarul public, pus acolo sa te ajute, nu sa te incurce, n-are nici o vina pentru ca totul merge prost si greoi, isi merita soarta de sclav pe plantatia lui Base.

M-am dus sa-mi schimb buletinul expirat (pentru ca sunt mai in varsta decat Razvan Simion  de la Dani) si m-am trezit in1986, la coada la Alimentara cu o sacosica de rafie in mina, speriat ca s-ar putea sa inchida magazinul cu program incert, inainte sa apuc sa iau bomboane cubaneze (care erau o mizerie, pe de alta parte !).

Fiti atenti o zi de pomina functionareasca:

Primul pas, pe la ora 11 dimineata, il constituie vizita la Comisariatul sectorului 3 sa ma scoata din evidenta. Apoi la Comisariatul sectorului 1,  care ma ia in evidenta ca sunt apt combatant pe timp de lupta, de parca mai intereseaza pe cineva. Dupa care, cu actele casei, certificate de nastere (al meu, al copiilor, de casatorie)  dau fuguta la Politia Sectia 2, langa statuia Aviatorilor. Ghiseu de Evidenta populatiei (suna urat si postbelic) cu citva rataciti ai sortii ca si mine. Dupa o coada de 15 minute mi se spune si mie ca trebuie sa platesc o taxa de CI (care este de 7 lei, adica 70.000 lei vechi si buni) plus un timbru fiscal de 4 lei. Si ca un om destept si avut, scot una de 50 si zic tare si obraznic punind banii jos: “Pastrati restu’, multumesc!”  Dar nu! Timbru fiscal (pisa s-ar pe el ala care le-a inventat, ala care le tipareste si ala care nu le are la ghiseu, de vanzare, cand cere asa ceva) precum si taxa celebra de CI se platesc si se gasesc la Administratia Financiara a sectorului 1. Buuun!  Adica in Piata Amzei (unde nu se poate parca niciodata si niciunde). Iau regulamentar un taxi si blochez cu mercedesu-mi doua masini de jandarmi. Ajung la Administratia Financiara, las taxiu’ pe avarie si intru sa platesc celebrele taxe in valoare de 11 lei (pentru necunoscatori: 2,6 euro). Alerg cu chitantele in mana catre taxi care tocmai era vizat de un politist sa-l amendeze pe nefericit pentru statioanare interzisa. Simpatic politistu’; cantam repede un refren din Chilian (m-a confundat, intelectualu) si o radem in viteza catre ghiseul de evidenta populatiei. Aceiasi coada de un sfert de ora, ajung in fata triumfator cu chitantele si originalele. Cu un zambet professional, vizibil jenat, fata de la ghiseu imi cere copii dupa originale. Eu zic din nou, sigur pe mine si pe portofelul plin cu plastic de 50 de lei: fac la dumneavoastra, nu conteaza pretul. Raspunsul ma lasa fara singe in obraz: la noi in Republica nu se ezista xeroxe. Pai si-n sectia de politie?

Nici una nici doua ma prefac bucuros ca merg prin ploaia deasa de primavara-toamna si ma duc catre piata 1 Mai sa gasesc copiatorul buclucas care  sa ma scoata din cacat si sa-mi fac si eu CI cu noul domitzil.

Am depus actele si-am facut poza. E ora 16.

Bine ca sintem diferiti !

Traiesc in tara minunata in care se intampla lucruri inexplicabile pentru o minte normal-luminata, lucruri care pot soca ireversibil orice om simplu de pe planeta, lucruri a caror definitie incepe cu: scandal.

Probabil ca viata la blocul cu 10 sau 4 etaje din blocul de cartier, cu care ne-a blagoslovit regimul comunist (de trista amintire, ca sa zic asa!) ne-a transformat perceptiile, ne-a schimbat  natura si ne-a transformat  in dihanii. Si o dihanie d-asta de bloc, se bucura cand “lu’ vecina de la trei i-a murit sora”, discuta aprins si enervat despre ‘curva’  de la 5 care se vede cu un negru, are pareri politice, ferm legate de partidul  psihopatului  ala batrin care bate femei si le-arunca pahare-n ochi, pling cu lacrimi amare cand intra la pirnaie dan diaconescu, isi fac permanent la coaforu’ improvizat a lu’  “doamna vali”, iar ei ies cu burtile pline de mici in fata blocului unde-si repara dacia basita din ’85 (care oricum merge mai bine decit o masina straina, are set borgo si planetare glentzer) si se intalnesc cu alti intelectuali cu care discuta, in fata unei beri la pet, despre sutul marfa a lui Dica in meciu cu Gloria Bistrita .

In bucuria asta absoluta, televizorul si soldatii lui de la stiri, in goana nebuna dupa o exclusivitate si un rating jenant, asigura hrana spirituala acestui gen de public (mana de aur pentru incasarile din publicitatea la detergent, vegeta, salam sasesc si sampon anti matreata) dandu-i spre ingurgitarea-i flaminda  tot felu’ de specialitati cancanistice despre certuri, divorturi, plingeri penale ale diverselor  penale, custodia copiilor  agresati mental de catre magistralii lor parinti, cumparaturi de zeci de mii de euro facute de o copilita cu mucisori, inca, la nasul pudrat in Amsterdam, artisti in declin si milionari in rolsuri de chirpici – toate  asezonate cu portii generoase de comentarii picante ale epigonilor de tocshou.

Si in nebunia asta continua, omul bun face “slalom printre cretini” si incearca sa nu se pateze de cacat in toata improscarea asta interminabila, la care el este “martor fara voie”.  Sectiile de boli induse ale spitalelor mari se umplu ochi de oameni inraiti si inversunati de cazuri ‘oanapepeirimoni’, si discutiile in contradictoriu cu nevasta-sa care tine cu aia, in timp ce el tine cu ala, si care in loc sa se gandeasca pozitiv la cum poate scapa de datoria de la intretinere  si de rata la frigider, se impart in doua tabere (ca la fotbal!) si se cearta ca la usa cortului (de parca cortul ar avea usa) de dimineata pina seara, la servici, in pauza de masa, acasa pe canapea, la gratar in fata blocului cu Ionut  sau in trafic.

In timpul asta, in care tabloidele isi incaseaza banii din publicitate, noi uitam sa iubim, sa ne indragostim, sa citim, sa traim frumos si sa fim fericiti, nemaiavind timpul fizic  necesar pentru asta. Sportul nu mai inseamna nimic fara Becali,  fotbalul (practic, un joc de gentelmani jucat de niste golani) se tranforma in manie si naste istorie in ‘templele’  lui, stadioane,  pline ochi de domni care a doua zi pleaca la serviciul lor obositor si neplacut.

Dar pana la urma, eu ma intreb, in pozitivismul meu: daca toti oamenii ar fi destepti, culti si plini de spirit, toti am asculta numai muzica clasica si buna, fara manele, daca toti oamenii ne-am da seama de faptul ca viata e scurta si noi trebuie s-o facem lata, cine dracu’ ne-ar mai face pantofii? Si cine ar mai muncii pentru noi?

Introducerea inceputului de start

Introducerea inceputului de start .

Sint Mihai Margineanu .

Si din 5 martie  voi prezenta o emisiune la televizor, simbata, de la 9 la 12 noaptea!

Da!

Mi s-a propus asta, de catre cele mai tari producatoare de emisiuni din RO, Andreea Godeanu (Teo), respectiv Corina Voicu ( Mihaela Radulescu). Si sub imperiul charismei imbatabile a celor doua, am zis un DA  de s-au miscat geamurile de la birou.

Acuma … am zis-o, am zis-o … nu e cavalereste sa te razgindesti, ca porcu’, in fata a doua doamne de un asemenea calibru, cind sperantele sunt mari, asteptarile sint peste puterile mele si morcovul e cu tot cu iepure si vinator pe linga sfincterele, gata gata sa-l faca feliute subtiri.

Si iata ca, de la un timp incoace ne-am pus pe treaba: am facut muzica de generic, am intocmit pe indelete lista cu primii invitati, am gasit locatia de filmare, se fac decoruri si multe multe alte lucruri care-mi sunt  straine .

Am ales co-prezentatoarea! N-am mers deloc pe varianta clasica:  bot agresiv cu ruj strident,  fusta pina la tanga, silicoane chinuite de push up, privire Sarfutis ce razbate pina la ceafa si 36 de cuvinte in hard. Nu! Am ales varianta pe care toata lumea o considera perdanta: absolvent de UNATC ( Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica) la clasa Florin Zamfirescu, actor tinar de mare talent, grasut, tuns scurt, extrem de inteligent, cu multi Terra in hard, si fara niciun pic de sex appeal pentru oamenii normali: Catalin Neamtu.

In momentul in care am fost intrebat de catre Doamne daca-mi pot face repede o formatie care sa comunice cu mine – ei pe scena, eu pe jos – mi-am dat seama repede ca (nici) Dinsele n-au prea fost la vreun concert de-al meu, unde ar fi observant cu usurinta ca trupa mea talentoasa si talentata este mare si formata din: Motanu’ si Michelle la chitare , Cristi Horia (Vioara) la vioara, Kiba la bass, Nicu Dumitrescu la percutii(multe) si Florin Ionescu la tobe. Este varianta de vis pentru orice cantacios care vrea sa faca casa buna cu sunetul de calitate si viata frumoasa pe care ti-o ofera grupul de prieteni adevarati care te iubesc, injura, asculta, lauda, critica, ajuta si se lasa ajutati – toate in acelasi timp.

Si astfel s-a rezolvat si cu trupa!

In schimb, titlul emisiunii este inca o problema si un test de grea incercare! Initial, gindindu-ma la formatul de emisie, am zis c-ar fi bine sa-i spunem: FARA RATING …  Dar cine cumpara publicitate intr-o emisiune care se numeste, fara rating?

Ne gandeam, mai in gluma, mai in serios ca cine o sa se uite la noi daca emisia va fi astfel: in sectiunea de VIP invitam numai oameni destepti cu care vorbim (eu, Neamtu si trupa) despre ce are mai bun de comunicat personajul in speta. Si, promit sa nu-l incomodez, incercind sa par eu mai destept decit  e cazu’.

Invitam numai artisti sau trupe de artisti care cinta live. Vom cinta si vom face jam-uri cu artistii care vor accepta invitatia. Se  va canta mult si se vor spune multe lucruri,  apropo de cei care se dau artisti.

Vorbim despre teatru si aducem in fata oamenilor actori care nu se prostitueaza pentru un pumn de monede (oricit de stralucitoare par ele) si care au facut sau fac istorie in cultura si teatrul romanesc.

O sa aducem oameni politici, de toate partile baricadelor, atita timp cat au ceva de spus si nu alearga in jurul cozii precum bisonii pe baterii.

O sa aducem, din nou, in fata voastra muzica populara si lautareasca  de calitate si nu ordinariile si ordinarii care cinta cu un disc zgariat si striga ‘traiasca nasu mare’ .

De asemenea, tin sa va promit solemn apropo de ce nu va fi in emisiunea noastra:

- nu-i vom spune emisiunii noastre – proiect. Toate taraturile si toti stupizii uischi cu redbul care si-au platit un cintec la ‘frun studio, au proiect. Doua dansatoare (sau dansatori, mai nou), un tip cu vestuta peste camasa, ochelari de soare si doua platane la care se face ca butoneaza si cineva in fata care tine un microfon inchis- se numeste proiect. Noi, nu!

- nu vor fi chemati manelistii. Dar va promit ca vom studia, cu atentie, in fiecare emisiune, rimele manelelor.

- nu vom chema oameni politici impusi de conducere. Si daca vom accepta vreodata va vom spune ca au fost impusi si vom incerca sa-i ridiculizam maxim. Nici nu-i greu!

- nu vom avea asistente idioate, despre care sa aflam mai tirziu ca, de fapt se fut pe bani. De fapt, nu vom avea asistente si asta nu pentru ca nu ne plac femeile frumoase. Sau ca nu ne plac femeile. Dimpotriva! Consider ca promovarea unei astfel de sobolanca strica imaginea femeii si ca este nedrept fata de toate femeile destepte si frumoase din lume sa le categorisim (uneori, in gluma!) dupa aceste borfutze triste. Bashca, promovarea unei ‘d-asta’ poate strica scara de valori a fetitei mele.

- nu ne vom feri sa spunem pe nume celor de la alte televiziuni si nu vom folosi expresia: la o alta televiziune. Aceasta porcarie (cica profesionista) m-a calcat pe nervi dintotdeauna.
Urati-mi succes pentru ca, practic am inceput o emisiune care lupta pentru     ALFETIZAREA       Romaniei!

Sambata pe 5 martie, ora 21.00, B1 Tv (o televiziune care, din fericire, nu mai este a PDL-ului !).

Domnilor … mai bagati-va o bere la rece … !

Doamnelor …. Lasati pila de unghii deoparte ! Nici nu va dati seama cit de mult ii enerveaza pe consortii Dumneavoastra.

Copii, daca n-ati plecat inca la culcare, duceti-va la club!

Mihai

Cel mai film tare!

Intr-o sinceritate cu miros de minciuna, barbatul recunoaste relatia cu femeia din afara si, mai riscant pentru el, recunoaste ca este indragostit lulea de inculpata. Adica, isi taie in totala necunostinta de cauza, toata craca de sub picioare. Da cu huo la orice alta sansa de revenire la normal, pentru ca de o viata normala vorbim aici. Intotdeauna, barbatul crede ca povestindu-i femeii alfa despre adulterul pe care nu mai poate sa-l tina ascuns, spera ca ea va simpatiza si empatiza cu sentimentul nobil de ‘indragosteala’  pe care el il nutreste adulterinei (de obicei, un pic mai tinara ca nefericita, care tocmai isi abtine cu greu lacrimile ). Probabil ca dac-am putea intra in sufletul ei am vedea pregatirile unui  esafod in toata regula, cu calau si secure. Iar securea nu este pregatita pentru capul de pe umeri.

Si observ ca am avut dreptate cind am zis ca a avea amanta inseamna ca ai, de fapt, doua neveste. Si pentru ca este demonstrat  ca amanta seamana cu  nevasta, mai inseamna ca esti atit de inconstient incit, de fapt, ai pe cap doua nebune cu aceleasi  intrebari la care tre’ sa gasesti raspunsuri, cind n-ai chef de vorba, cu aceleasi probleme cand bei mai mult de 4 beri cu baietii, cu aceleasi pretentii de cadou de pe 1 martie, 8 martie , 1 iunie , ziua ei de nume, ziua ei de nastere (pe care daca-i uitat-o, e belita!), Sfintu’ Nicolae, Mosu’ si mai nou, ziua indragostitilor. In principiu, cantitatea de sex e cam aceiasi si tot, din principiu, esti cam praf, prietene. Dar esti praf in doua case, adica la patrat!

Un  film fara muzica (la propriu). Si e greu sa creezi stari fara muzica. Singura muzica din film este a Marei la lectiile de pian si a colindatorilor. Pe un scenariu, parca copiat din viata plictisita a unui multinationalist casatorit cu o avocata. El sare din lac in put, indragostindu-se de amanta lui – educata si la fel ca nevasta-sa, numa’ ca un pic mai tinara – o dentista fara prea multa substanta, banala si cu garsoniera. Pesonajul  masculin– excelent jucat – e cam in pana de vitamine si se comporta exact ca individul care nu si- a exprimat niciodata adevaratele dorinte si care n-a facut cunostinta  cu intelepciunea populara de genul: dai vrabia din mina pe cioara de pe gard – in cazul de fata dai vrabia din mina pe vrabia de pe gard.

Situatii clare, banalul cotidian al cuplului cu venituri medii, berea ‘la cutie’ din frigider, chiar si iesitul la ‘un suc’ cu prietenii imi arata tipicul de care vorbeam mai devreme. E semn bun! Se pare ca regizorii romani au inceput sa termine cu cliseul post si ante mizerabil-comunist si au inceput sa observe clasa nou formata de tineri absolventi de invatamint superior angajati in multinationale, cu un trai material semidecent.  Mirela Oprisor, ca de obicei, este o aparitie incintatoare!

Acelasi sunet de cacat, specific filmului romanesc, in care se aude ghiorlaitul matelor unuia dintre operatori  la momentul in care Paul pleaca pentru prima oara din garsoniera amantei, dupa interminabila scena cu acea conversatie  la pielea goala de la inceputul filmului. Sunet facut de sunetisti surzi, medios si neclar, de parca n-ar lucra cu aceleasi scule si softuri cu care lucreaza si aia de la Hollywood. Dar, in continuare, datorita conservatorismului  romanesc si a eternului  “mai ieftin”, avem filme bune de tot cu sunet prost de tot. Aia e!

Cu respectul maxim pe care il am pentru maestrul Victor Rebenciuc, trebuie sa recunosc ca cel mai bun actor de film, din film, ramine pentru mine tot Dragos Bucur.

Si vreau sa-mi inchei ideile cu (doua ) concluzii: mi-a placut mult filmul si, in continuare, cred  ca scenele de sex sau amor din filmul romanesc sunt scarboase.

P.S. – si sper sa nu luati in seama parerile mele. Vorbesc mult cateodata, si-mi place sa scriu.

Adoptii

A incercat cineva vreodata sa infieze un copil? Dintre voi astia care cititi acum fituica mea de pe site?  Si daca nu, ar fi interesant sa incercati! Pentru ca sorti de izbinda nu veti avea prea curind . Intr-o tara in care  unele femei isi arunca copiii in haznale, ii lasa in maternitati sau  pe scarile bisericilor, crezind ca Dumnezeu le va ierta pacatul, sau incercind sa-L prosteasca pe Dumnezeu dandu-i la Casa de copii sau parasindu-i la bunici cu motivatia stupida a unui salariu mai mare in Italia. Intr-o tara in care tatii isi bat copiii cu furtunul de la masina de spalat sau ii trimit sa stringa fier vechi din gunoaie. Intr-o tara in care mamele isi lasa copiii la crese improvizate doar ca sa nu piarda 1 an din ‘valoroasa’ lor cariera de cacat intr-o multinationala  si, mai tarziu, ii trimit ca pe vite la after school, neluand in seama faptul  ca sistemul de invatamant e la fel de bolnav ca celelalte sisteme de stat si pregateste carieristi nefericiti. Intr-o tara ca asta in care sufletul oamenilor e mistiut de ‘grijile’ (urat cuvint!) cotidiene, suflete care nici macar nu mai pot fi salvate pentru ca ele dor inca de pe vremea lui Ceausescu. Intr-o tara ca asta CINEVA  a gindit un sistem de adoptii al sutelor de mii de copii orfani sau parasiti, atit de alambicat si nemernic incit nu se poate … nu se poate face nimic. Fiti atenti tarasenie: S-a inventat statutul de asistentul  maternal. In principiu  asistentul maternal este o persoana generoasa, care in schimbul unei sume (modice!) din partea statului, are grija de copiii orfani, pana cand acestia sunt adoptati de o familie norocoasa (pentru ca in situatia data, nu copilul este cel norocos, ci familia care a reusit sa treaca peste birocratie ). Se poate intimpla ca un asistent maternal sa aiba in grija pina la 3 -4 copii, dupa caz si dupa posibilitati locative . De cele mai multe ori, copiii pleaca in familii din afara tarii (cred ca-i mai rentabil pentru ‘autoritati’) functie de varsta pe care o au – de preferat cei pina la 3 anisori.  Copiii trecuti de un anumit numar de ani sunt mai greu de adoptat, practic  ei fiind ‘condamnati’ la traiul institutionalizat (de parca de asta au nevoie, si nu de dragoste ). Cunosc asistenti maternali care au crescut copii de la o luna pana la 4 ani . La 4 ani ‘autoritatile’ i-au ‘gasit’ familie spre adoptie si l-au luat de langa asistent. Ganditi-va cam ce au simtit oamenii aia!  Puteti? Doar daca aveti copii! Si acum luati-o invers: cam ce simte copilul care pleaca, definitiv, din casa unde a facut ochi, si ajunge intr-alta pe care n-a vazut-o niciodata. Asta e mai greu de imaginat! Drama asta e datorata unui proces greoi si rau intentionat al organelor  (ne)competente care, nu numai ca nu vor se gandesca la sufletele alea mici de copilasi nevinovati sau la batranetile obosite si dornice de atentie ale asistentilor maternali ( in general sunt oameni trecuti de prima tinerete). Si sa presupunem ca sunteti un cuplu fericit. Fericit (sau fericita)  dar nu puteti face copii, din motive medicale. Aveti optiunea clara a divortului dupa ce barbatul si-a tras o amanta mai fertila decit neva’sa, aveti optiunea vietii fara obligatii create de copii sau aveti optiunea normala ( intr-o tara in care traiesc zeci sau sute de mii de orfani) a adoptiei Pentru asta e o vorba veche care se potriveste de minune situatiei: Mori, si din pula bani de flori! N-o sa reusiti doar cu nervii vostri, doar cu banii vostri sau doar cu pilele voastre. Tre’ sa va uniti ‘fo citeva familii sa rezistati prostiei, inculturii, nepasarii si prostului gust institutionalizat in sistemul de adoptii din Romania. Pentru ca exista o sperietoare afisata de toti iresponsabili astia care nu-si fac treaba: copiii pot fi adoptati pentru organe. Adica, zic ei , ca ar exista si oameni care ar putea face rau copiilor  pe care i-ar infia. Si eu sunt sigur de asta. Exista si asta, pentru ca in lumea asta e multa rautate si rautate fara prostie nu exista. Dar sunt si mai sigur ca daca si-ar face treaba inspectorii, asistentii si directorii de pe tarlaua adoptiilor, lucrurile ar fi simple . Dar, ca de obicei, pestele de la cap se -npute!

Curtezanele mondene

Stam zilele trecute, pe o pirtie, pe un munte la 2700 m, intr-o tara straina si in lumina soarelui mijit dintre norii cumulus nimbus si  aud o voce necunoscuta graind in limba-mi cunoscuta cum ca Daniela Crudu e data afara de la Antena.

Mi s-a parut ciudat sa aflu asa ‘marea veste’, tinind cont ca eu eram pe acelasi munte si in aceeasi tara straina, de multe ori  chiar in aceeasi gondola sau camera, cu Razvan ( de la Antena), prietenul meu bun. De fapt, Razvan este mai mult decit prietenul meu, el fiind chiar unul din motivele mele principale. (si acum o sa va intrebati ce-am vrut sa spun!)

Odata ajunsi acasa, dupa ruptura de 2 saptamini de ‘mondenitatile’  nationale, au navalit peste mine emisiunile tematice privind prostitutia declarata sau nedeclarata, fizica sau morala din  showbiz-ul  dimbovitean. Si, dupa ce o vad pe psihopata aia batrina ca-l bate in direct pe fostul ei sot – unde ma lamuresc ca femeia in cauza are ceva probleme medical-mentale  –  o admir inca o data pe Simona  pentru calmul atit de bine pastrat –  apare pe sticla un tavalug de inregistrari, video si audio, facute de niste domni “bine intentionati” .

Si astfel, incep sa-i dau dreptate prietenului meu de la 2 si un sfert care-mi spunea ca multe dintre fetele de pe sticla fac niste fapte reprobabile cu corpurile lor ingénue si firave, in schimbul cinstit al sumelor de bani, neimpozitati de statul roman, pentru ca nu e lege data inca.

Sa va spun ce am vazut eu :

Am vazut un domn ponderal, indragostit de o pustoaica semistupida si fermecatoare in celebritatea ei, care primeste, mai in gluma mai in serios o suma de bani, ca si cadou. Pustoaica, zvapaiata si razgindita, se asociaza cu o colega de-a ei, un pic mai botoxata si mai incercata intr-ale vietii, si fac propuneri de afaceri, mai in gluma mai in serios, domnului in cauza . Numai ca, domnul in cauza, este mai incercat de viata decit ‘domnisoara’ cu expresie cabalina din emisiunea capatosciana, si inregistreaza cam tot ce se intimpla in triunghiul dragostei,  pavind astfel drumul catre o serie de pretentii ulterioare. Clar ca lumina alba a dragasanilor!

Totul este de o mizerie crunta (sau cruda) tinid cont de minciunile cusute cu ata cit funia, in jurul oamenilor frumosi care n-aveau nici o legatura cu lupanarul improvizat – Razvan, Dani, Miki – oameni care muncesc greu de ani buni ca sa demonstreze ca televiziunea se poate face frumos, pe ris si nu pe plins, bazat pe prietenii si nu pe scandaluri, pe informare si nu pe dezinformare, pe calitate si nu pe chiciosenii absurde.

Bazat pe principiul coiului, adica – particip dar nu ma bag – singura care a iesit oarecum bine din afacerea de 100 000 de euro este alba dragaseneanca.

Si eu ma intreb: daca Serviciul de Moravuri Usoare din cadrul Politiei Capitalei nu se autostirneste impotriva tentativei de prostitutie ( conform DEX, prostitutie = FAPTA INFRACTIONALA comisa de persoanele care primesc bani in schimbul practicarii sexului, protejat sau neprotejat) , macar conducerea Antenei 1 ar trebui sa ia masuri si cu domnisoara Bianca.

Adica, daca pe Daniela ati dat-o afara, pe Bianca de ce o mai tineti, frate?

Si uite asa, usor usor, scapam de asistente care nu spun mai nimic cind sint intrebate si vorbesc mult cind nu le intreaba nimeni nimic.