Cel mai film tare!
Intr-o sinceritate cu miros de minciuna, barbatul recunoaste relatia cu femeia din afara si, mai riscant pentru el, recunoaste ca este indragostit lulea de inculpata. Adica, isi taie in totala necunostinta de cauza, toata craca de sub picioare. Da cu huo la orice alta sansa de revenire la normal, pentru ca de o viata normala vorbim aici. Intotdeauna, barbatul crede ca povestindu-i femeii alfa despre adulterul pe care nu mai poate sa-l tina ascuns, spera ca ea va simpatiza si empatiza cu sentimentul nobil de ‘indragosteala’ pe care el il nutreste adulterinei (de obicei, un pic mai tinara ca nefericita, care tocmai isi abtine cu greu lacrimile ). Probabil ca dac-am putea intra in sufletul ei am vedea pregatirile unui esafod in toata regula, cu calau si secure. Iar securea nu este pregatita pentru capul de pe umeri.
Si observ ca am avut dreptate cind am zis ca a avea amanta inseamna ca ai, de fapt, doua neveste. Si pentru ca este demonstrat ca amanta seamana cu nevasta, mai inseamna ca esti atit de inconstient incit, de fapt, ai pe cap doua nebune cu aceleasi intrebari la care tre’ sa gasesti raspunsuri, cind n-ai chef de vorba, cu aceleasi probleme cand bei mai mult de 4 beri cu baietii, cu aceleasi pretentii de cadou de pe 1 martie, 8 martie , 1 iunie , ziua ei de nume, ziua ei de nastere (pe care daca-i uitat-o, e belita!), Sfintu’ Nicolae, Mosu’ si mai nou, ziua indragostitilor. In principiu, cantitatea de sex e cam aceiasi si tot, din principiu, esti cam praf, prietene. Dar esti praf in doua case, adica la patrat!
Un film fara muzica (la propriu). Si e greu sa creezi stari fara muzica. Singura muzica din film este a Marei la lectiile de pian si a colindatorilor. Pe un scenariu, parca copiat din viata plictisita a unui multinationalist casatorit cu o avocata. El sare din lac in put, indragostindu-se de amanta lui – educata si la fel ca nevasta-sa, numa’ ca un pic mai tinara – o dentista fara prea multa substanta, banala si cu garsoniera. Pesonajul masculin– excelent jucat – e cam in pana de vitamine si se comporta exact ca individul care nu si- a exprimat niciodata adevaratele dorinte si care n-a facut cunostinta cu intelepciunea populara de genul: dai vrabia din mina pe cioara de pe gard – in cazul de fata dai vrabia din mina pe vrabia de pe gard.
Situatii clare, banalul cotidian al cuplului cu venituri medii, berea ‘la cutie’ din frigider, chiar si iesitul la ‘un suc’ cu prietenii imi arata tipicul de care vorbeam mai devreme. E semn bun! Se pare ca regizorii romani au inceput sa termine cu cliseul post si ante mizerabil-comunist si au inceput sa observe clasa nou formata de tineri absolventi de invatamint superior angajati in multinationale, cu un trai material semidecent. Mirela Oprisor, ca de obicei, este o aparitie incintatoare!
Acelasi sunet de cacat, specific filmului romanesc, in care se aude ghiorlaitul matelor unuia dintre operatori la momentul in care Paul pleaca pentru prima oara din garsoniera amantei, dupa interminabila scena cu acea conversatie la pielea goala de la inceputul filmului. Sunet facut de sunetisti surzi, medios si neclar, de parca n-ar lucra cu aceleasi scule si softuri cu care lucreaza si aia de la Hollywood. Dar, in continuare, datorita conservatorismului romanesc si a eternului “mai ieftin”, avem filme bune de tot cu sunet prost de tot. Aia e!
Cu respectul maxim pe care il am pentru maestrul Victor Rebenciuc, trebuie sa recunosc ca cel mai bun actor de film, din film, ramine pentru mine tot Dragos Bucur.
Si vreau sa-mi inchei ideile cu (doua ) concluzii: mi-a placut mult filmul si, in continuare, cred ca scenele de sex sau amor din filmul romanesc sunt scarboase.
P.S. – si sper sa nu luati in seama parerile mele. Vorbesc mult cateodata, si-mi place sa scriu.







