Suntem cea mai murdară țară din Europa civilizată, din păcate!

Politicienii noștri iubiți ne-au mai băgat o taxă de mediu pe gât (de parcă nu erau destule).

Un alt bulshit de adormit copiii, cum că dacă ai masină euro 3 sau 4 să nu ți-o mai cumpere nimeni, și dacă ar face-o  ăa platească TIMBRU DE MEDIU de 3.000  de euro, what the fuck?!

La fel au facut și acum doi ani când au mărit impozitele la mașinile cu cilindree mai mare, adica la 2.500 cmc să platești vreo 2.100 de lei impozit pe an. Era OK dacă se aplica impozitul pentru mașinile care s-ar fi cumpărat de atunci încolo, nu și la cele deja deținute de cetățeni. Cum ar fi: tu îți cumperi o mașină mai mare și peste un an ăștia măresc impozitul. Dacă știai acum un an, ți-ai mai fi luat-o? Poate că nu! Ce s-ar întâmpla dacă într-un meci de fotbal arbitrul hotărăște, în timpul jocului, că validează numai golurile date din foarfecă? Probabil că l-ar împușca vreun lunetist nebun!

Acum s-a băgat această taxă, cică, pentru mediu. Și eu mă întreb dacă cumva Ministerul Mediului se apucă să curețe aerul “poluat” al țării cu banii ăștia?

Ministerul Mediului este o altă păcăleala românescă. Suntem cea mai murdară țară din Europa civilizată! Vă jur! Eu văd țara de sus și n-aveti nici cea mai mica idee despre cât de jegoase sunt câmpurile țării, care (de altfel!) ar fi trebuit să fie cultivate cu diverse grâne și cereale.

De fapt, banii ajung în bugetul guvernării de stânga (ca n-o să scăpăm de stângacii ăștia până nu dau colțu’ toți moșii și babele din Parlament, Senat și Guvern) și cu ei se vor plăti toate hangaralele perdante ale statului de drept.

Nu m-ar deranja dacă s-ar băga banii în școli, cercetare, autostrăzi atât de dorite, spitale performante, tehnologii moderne și investiții în viitor. Nu m-ar deranja dacă Guvernul ar recunoaște că avem criză economică pentru că Banca Națională a blocat acordarea de credite. Și orice student de 5  de la ASE îți poate confirma că motorul economiei este creditul. Și n-o să meargă nimic până când Isărescu nu înlesnește procedurile băncilor comerciale de acordare de credit.  Astăzi, ca sa iei un credit, întâi de toate trebuie să dovedești că nu ai nevoie de el.

Partea proastă este că, cu banii care se vor strânge din taxele astea aberante  se încurajează statul degeaba pentru unii, manelizarea și frecatul de mentă în fața unui pet cu vin Muscatel de către toți țăranii care nu mai au obiectul muncii, se alimentează emisiunile de căcat de la tv, se încurajează lipsa de cultura și intelect, se modifică valoarea și scara ei, și așa mai departe cu răul. Suntem într-un cerc pătrat.

Iar noi, ăștia care plătim, stăm și ne văităm ca niște babe gruzine în timp ce puhavii de la guvernare se pișă pe noi.

E careva în stare să facă o petiție cu care, pentru început, să ne luptam cu morile cu vânt și după sa-i mai dăm o data jos?!

Proviciali neadaptați…

Să presupunem că  ești la tine acasă, te sună un prieten și se autoinvită. După care el nu mai pleacă de la tine și tu, ca un om bun, îi găsești un loc și să încerci să te faci că te înțelegi cu el doar de dragul de a mânca împreună și de a mai strica o vorbă la o bere. Iar el, măgarul, după ce primește ospitalitatea ta, să îți repete continuu că ai o casă murdară și urâtă, și că e mică și că miroase urât în baie (deși el nu trage tot timpul apa la closet!) și că la el acasa e muuult mai bine și mai frumos și că nu se compară cu mizeria ta de casă.

Enervant! Nu?

Dar așa se întâmplă cam cu toți cunoscuții și amicii mei (a se vedea că am exclus prietenii din acest grup!) care au “emigrat” din pizdea (a se înțelege din pizdea: diverse zone îndepărtate ale țării) și s-au aciuat pe la București ca să mănânce o pâine mai albă și mai multă. Acețtia formează cea mai ostilă populație a Bucureștiului, din punct de vedere al bunei coabitări.

Astfel că, toți provincialii neadaptați (pentru că, vor sau nu vor, aia sunt!) înjură Bucureștiul și bucureștenii de parcă i-ar fi chemat cineva aici pentru că sunt indispensabili sau au fost mutați cu domiciliul forțat ca pe vremea lui Gheorghiu Dej.

Ei se plâng de lipsa de civilizație a bucureșteanului neluând în calcul că cei mai necivilizați sunt tot țăranii de peste tot care au populat orașul. Adica ei! (mai sunt și țiganii nasoi, care se află aci tot din aceleași considerente).

O mașină cu număr de București nu este neapărat condusă de un bucureștean, deci nu-l înjura în trafic, că s-ar putea să fie de la tine din sat, boule.

Dacă ți se pare murdară casa mea, mută-te la tine și lasă-ne pe noi ăștia nesimțiți și mitici într-un oraș mai gol și mai lipsit de coji de semințe.

Și o “dedicație specială” pentru cel pe care îl ascult în fiecare dimineață de câțiva ani încoace, adică Mihai Dobrovolschi: nu mai confunda mașinile cu număr de București, cu bucureștenii!

Vecine secui, vrei autonomie?

Uite ce-ți propun, dragă vecine secui: eu îți dau autonomie, nu doar culturală sau teritorială în cadrul Statului român, ci totală, fă-ți țara ta, îți dau eu din pământul meu și fă-ți tu țara ta în mijlocul României. Steag ai deja, îți mai trebuie țara, se pare că-n țara mea nu-ți place. Și pentru că-s generos și nu-mi place să te văd cum te zbați în chinurile unor frustrări dureroase, sunt dispus să fac ce-am zis mai sus.

Dar trebuie să fii conștient de niște lucruri, vecine, anume că, după ce vei avea țara ta, pe care ți-o dorești atâta, de la mine nu trebuie să mai ai așteptări, vei trăi într-o enclavă înconjurată de România, orice pleacă dinspre tine spre alte zări, trebuie să treacă prin teritoriul meu, la fel precum trebuie să treacă prin el orice vine spre tine. Iar eu voi avea dreptul să controlez aceste lucruri și să pun ce taxe de tranzit vreau. Nu ai cum să influențezi acest drept, că eu fac ce vreau în țara mea, tu faci ce poți în a ta.
Vei avea nevoie de hrană, la tine culturile, în mare, sunt doar de cartofi. Ai nevoie de grâu, porumb, legume și altele. Ți le voi furniza, ca un vecin bun ce voi fi, însă la prețurile dorite de mine. Ce zici de 50 de euro pe kilogramul de grâu sau 100 de euro pe kilogramul de roșii? Te asigur că sunt de cea mai bună calitate. Avem din belșug în Bărăgan, de pildă. Din păcate pentru tine, Bărăganul va rămâne al meu…

Vei mai fi nevoit, evident, să-ți educi copiii. Te pot ajuta și la acest capitol. România are câteva centre universitare mari, la București, Cluj și Iași, de pildă. Îți voi accepta copiii la studii acolo în schimbul unor taxe anuale modice, cum ar fi 500.000 de euro de persoană. Sunt sigur că-ți vei permite, exporturile de cartofi îți vor asigura un PIB peste cel al Norvegiei probabil…

În cazul instituțiilor de învățământ, probabil că taxele mele ți se vor părea mari, așa că poate vei decide să-ți înființezi și tu câteva. Ar fi o idee excelentă, doar că eu, de pildă, nu voi recunoaște diplomele emise de acestea. Și chiar dacă le-aș recunoaște, probabil că școlile tale vor funcționa în limbă maghiară, așadar nu am cum să-ți anagajez absolvenții pe teritoriul meu.

Singura variantă pentru a avea ceva șanse, ar fi să folosești în școlile tale limba română, pentru ca absolvenții să-și găsească de lucru în România, dar asta nu ar însemna oare să te expui riscului de a te…  româniza? De-asta zic, ai grijă ce decizii iei și în planul ăsta.

În mod clar, ca nouă entitate statală pe harta lumii, nu vei face parte încă de la început din organizațiile internaționale, nu vei fi nici în UE, nici în NATO, nici membră a vreunui tratat de comerț.

Iar eu voi avea dreptul să controlez cine îmi tranzitează teritoriul către tine și în ce scop sau dinspre tine către alte meleaguri. În cel de-al doilea caz, pot să-ți ofer vize de tranzit pentru tine în schimbul unei taxe de, să zicem, 100.000 de euro bucata valabilă pentru doar o pășire pe pământul românesc. Ce zici? Îți convine? Ți-am spus că sunt generos azi. E frumos afară, deci am toate motivele să fiu așa.

De asemenea, nu ai nici aeroporturi internaționale și nici porturi. Dacă vei dori, tot ca un vecin bun ce-ți voi fi, îți pot închiria câteva docuri la Constanța, să faci și tu comerț. Chiria o stabilim împreună, prețul de pornire, unul decent zic eu, ar fi de 500.000.000 de euro pe an. Acolo poți încărca vase cu cartofi pentru export.

Va trebui să ai bani pentru spitale, de pildă, și resurse indejuns pentru a plăti o forță de poliție, medici buni, chirurgi, soldați etc. De pildă, fără spitale și doctori buni, vei fi nevoit să-ți tratezi bolnavii în țara mea, unde, în mod cert, asigurările medicale emise de tine, nu vor avea acoperire. Însă nu te pot lasă la greu, îți voi prelua suferinzii, dacă ești de acord ca pentru o operație de apendicită să plătești 50.000 de euro.

Dacă eu sunt xenofob sau ultrantionalist, tu ce ești?
Din toate cele de mai sus rezultă că eu nu sunt nici xenofob, nici ultranatonalist, în schimba rezultă că tu, vecine, ești anti-european. Te întrebi cum așa?

Simplu: în timp ce Europa dorește o omogenizare culturală și economică (o fantezie, de altfel), tu vrei separatism și visezi la Ungaria Mare, o chestie la fel de utopică, imposibil de realizat, din pricina faptului că până și în acel stat medieval, tot o minoritate reprezentai.

Ți-aș putea reaminti diverse părți ale istoriei din care poate vei înțelege că te-am primit în țara MEA, ți-am dat pământ, apă și pâine, dar se pare că nu-ți este de ajuns.

Până și originea îți este neclară, în sensul că tu, secui, te dai drept maghiar, dar nici măcar istoricii Budapestei nu s-au pus de acord cine ești, de unde vii și dacă ești sau nu înrudit cu ei. În “Gesta Hungarorum”, Simon de Keza, un preot de la curtea lui Ladislau al IV-lea (1278-1290), afirmă că “după cucerirea Panoniei de către unguri, secuii au primit o parte din țară, totuși nu în Câmpia Panoniei, ci au trăit aceeași soartă VECINI ÎN MUNȚI CU BLACKII, cu care s-au amestecat și dela cari au împrumutat alfabetul”.

Iată cum, dragă vecine, un cronicar ungur face distincție clară între neamul tău, al secuilor, și cel maghiar. Iar un alt aspect interesant al afirmației sale este cel în urma căruia rezultă cum că ai avea ceva sânge românesc și de la ai mei ai învățat să scrii. Deranjant, nu?

Treaba de care vorbește nenea Keza mai sus se întâmpla undeva pe la sfârșitul secolului XI sau începutul secolului al XII-lea. Ghici câți ani de istorie aveau ai mei deja pe pământul ăsta când ai venit tu. Îți este greu să aproximezi, nu? Te înțeleg, pentru tine antichitatea nu există, e imposibil să faci referiri la istoria ta folosind teremenul “înainte de Hristos”. Nu mai vorbesc de neolitic sau epoca fierului, deja pătrundem în zonă SF pentru tine și ai tăi. Și asta este la fel de deranjant, nu?

Nu îmi voi reaminti de 1.000 de ani în care drepturi în Ardeal ai avut doar tu și alți minoritari, în timp ce pe ai mei i-ai asuprit, le-ai interzis limba, numele românești, religia și orice drept elementar uman.

Nu-mi voi aminti de Ip și Trăznea, nu-mi voi aminti de ce spunea scriitorul Geza Kosztensky, decât așa, în treacăt, un singur pasaj din broșura “Politica Națională”, care, la sfârșitul secolului XIX, spunea că “să lăsăm la o parte minciuna convențională conform căreia noi pretindem că nu vrem să ucidem naționalitățile nemaghiare. DA – NOI VREM SĂ LE SUPRIMĂM ȘI TREBUIE SĂ LE SUPRIMĂM”. O astfel de atitudine era felicitată, la acea vreme, de ministrul de interne ungar Hyeronimy.

Ce ai putea face…?
Ai putea să-ți vezi de treaba ta, la fel cum își văd de treaba lor lipovenii, turcii, tătarii și bulgari din România, la fel cum își vede orice om de aici. România ți-a oferit TOTUL, pământ, adăpost, resurse, absolut TOT.

Ți-am asigurat, prin legi, dreptul de a-ți utiliza limba, de a avea școli în limba ta, de a-ți practica religia, de a călători liber, de a fi reprezentat în Parlamentul de la București, dar și în cel European, a manifesta, celebra, comemora. Ar fi trebuit să ai aceleași drepturi precum toți ceilalți și nimic în plus sau în minus, dar eu ți-am dat mai mult, că te-am văzut necăjit.

Poți trăi asemeni mie aici, cu bune și cu rele, cu necazuri și bucurii, cu familie și prieteni alături, cu rate la bănci, uneori zâmbitor, alteori mai supărat. Ai țarina să-ți cultivi pământul dat de strămoșii mei. Și nu ți l-am dat cu chirie, ți l-am oferit pentru vecie pentru că erai pribeag, n-aveai casă și acareturi. Lasă prostiile și nu mai confirma, prin tot ce faci, caracterizarea de “bolnavul Europei”, pe care nenea Churchill ți-a atribuit-o.

Mă rog, eu ți-am spus toate astea ca un bun vecin ce-ți sunt și pentru că-mi păsa de soarta ta și a urmașilor tăi. Dacă tu alegi să abuzezi deja de toată permisivitatea asta, e problema ta, dar NU FACE, TE ROG, SĂ DEVINĂ PROBLEMA NOASTRĂ, CĂ N-O FI BINE DELOC! RESPECTĂ DRAPELUL ROMÂNESC, CONSTITUȚIA SA ȘI POPORUL SĂU!

Articol de Valentin Roman

Prima oară despre Becali

Eu unu’ nu îl plac mai deloc (sau poate chiar deloc) pe Gigi Becali. Mi se pare arogant, oportunist, influențat prea tare de telenovela anilor 80 – Dallas, necivilizat, ambițios (și ambiția nu este o calitate – voința este calitate), dornic de a ieși în față cu orice preț. Practic, nu-mi place de el pentru ca are comportament prea fățis de plutonier avansat subit la grad de general.

Dar:

Să fie arestat și condamnat la 11 ani închisoare pentru că a prins niște hoți care i-au furat mașina, și i-a batut pe acești hoți așa cum ar dori să facă orice om normal, mi se pare cel mai de căcat lucru care i se poate întâmpla unui bărbat.

Mi se pare că orice discuție pe această temă încurajează nemernicii să fure mașini în continuare sau să intre peste tine în casă fără să poată avea frică de orice, mai ales de lege.

Mi se pare că legile sunt proaste și aplicate de niște sergenți majori analfabeți.

Mi se pare că bunul simț și logica au dispărut total din practica judecătorească, luându-i loc interpretarea după bunul plac al unor legi incoplete și neclare.

Mi se pare că ar trebui să fie de apreciat orice om care reacționeaza când e vorba de hoție și furt, indiferent că i s-a întâmlpat lui sau altuia.

Mi se pare că este visul oricărui păgubit de hoți să-i prindă pe aceștia și să le tragă o mamă de bătaie soră cu moartea, eventual chiar să-i și omoare încet și sigur.

Și mi se mai pare că acest simulacru de proces este comandat politic. Și iar vin și spun că avem nevoie de funcția biciuitori publici – pe grade de competență – pentru toți politicienii care se dovedesc a fi meschini și rău intenționați.

Este prima oara când sunt alături de un om pe care nu-l plac și empatizez total cu o eventuala fugă a lui de această închipuită responsabilitate. Și este a doua oară când ma gândesc serios la emigrare.

Despre mine și showbiz

Am avut neplăcuta surpriza să aflu că anumite “case” de impresariat vând trupa mea la un preț mai mult decât exagerat, adica 6.500 de euro. Și sunt pline ofertele de gen de astfel de prețuri. Eu fiind tare curios dacă există vreun nebun care să plătească atâta bănet doar ca să mă vadă pe mine?! J))

De asemenea, cunosc oameni în showbiz care pretind că aduc la anumite evenimente trupe de mare calibru precum Holograf sau Iris la sume cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro. Ha! Ha! Ha! După încasarea avansului de către respectivii afaceriști în showbiz, clienții sunt anunțați că artiștii au uitat de angajament și și-au luat alte contracte:

“ – Dar la aceiași bani vă rezolv problema cu grupul Româncuțe sau cu câștigatorul concursului Miss băiatu de la țară “ – zice mai departe animalu’.

Să vă ferească Dumnezeu să negociați o cântare cu vreun impresar d-ăsta. După ce vă spune că trupa costă niște mii de euro și ție ți s-a făcut deja rău de la splină, te lasă un pic să tragi aer în piept și continuă: 6 camere la hotel de minim trei stele, masa pentru 9 oameni și transport … 2 lei pe kilometru – de parca ar veni cu taxiul. De fapt, taxiul e mai ieftin un pic, e doar 1,35 lei /km.

Și am avut neplăcuta surpriză să aflu că și pentru mine negocierile sunau la fel.

Asa că:

Trupa mea costă 3500 de euro plus TVA, evenimente legate de corporații și comapanii care au în vedere un eventual concert pentru angajați. Nu cânt la nunți pentru că nu este publicul meu acolo și pentru că nu-mi plac nunțile. Cânt în cluburi de live, și numai live, pentru sume cuprinse între 2.200 și 2.500 de euro. Acolo unde spațiul ne ajută, pentru ca noi suntem șapte pe scenă și avem nevoie de spațiu. Detest trupele specializate în “zilele orașelor” mici și detest toată muzica bumtzi-bumtzi care dă o stare numai după ce ai băgat pastila albastră sub limbă. Beau vinuri scumpe pentru că-mi plac. Nu fumez iarbă și nu mă droghez pentru că mi se pare josnic să tragi o mască peste realitate – oricât de urâtă ar fi uneori realitatea (a nu se confunda cu postul de televiziune J)

Descrierea omului politic de carton

Se spune peste tot că în politicul românesc sunt numai nonvalori și oameni de cea mai joasa speță. Nimic mai adevărat!

Normal că așa este! Politicul este plin de oameni de cea mai proastă calitate, pentru că numai un om de o calitate incertă își poate permite să stea în mocirlă, să-și schimonosească sufletul fără să gândească repercusiunile acțiunii lui.

Numai un animal politic poate să fie mândru de o funcție de genu’: vicepreședinte al … ceva …

Sau: secretar general al… ceva.

Îi recunoști ușor: oamenii ăștia sunt supraponderali, au barba nerasă de 3-4 zile (semn de bărbăție), poartă costum și cravată, și când îi întrebi orice, ei îți răspund în dodii. Ca și cum ei ar fi mai informați decât tine! Ei trebuie să lase impresia unui om informat chiar de serviciile secrete române.

De fapt, sunt niște impostori într-o impostură generală, niște nimeni cu acte, care ajută la prăbușirea morală a generației viitoare, inclusiv a propriilor progenituri pe care îi trimit la studii în străinătate pentru că ei sunt cei care au pus pe butuci învațământul într-o țară în care numai cine n-a vrut sa învețe, n-a învățat. Acum poți să vrei, că nu mai poți!

Ei sunt cei care își fac analizele în străinătate, pentru ca sunt destul de informați ca să știe că sistemul sanitar e gata. Praf! Tot de ei făcut!

Au mașini mișto, negre, cu numere care încep cu “W” și care valorează cu mult peste valoarea lor în kilograme aur. Fumează trabuc, pentru că așa au văzut în filme și încearcă să copieze stiluri de viață pe care nu le înțeleg.

Au impresia că dacă vorbesc mai tare și peste interlocutor sunt mai deștepți și s-au impus.

Deși majoritatea s-a convins de nonvaloarea lui, el nu prididește să arunce cu fecale în tot ce îi este împotrivă și dacă îl anchetează vreo instituție, fie ea și Poliția, el propovăduiește desființarea ei din structurile Statului de drept.

Îl recunoașteți?

Și cu toate astea eu sunt liniștit!

Mi-e mila de ei pentru că n-au spirit, pentru că se cred invincibili și mor de cancer în invicibilitatea lor. Pentru că strâng bani ca disperații toată viața și tot în curu’ gol mor. Pentru că uită să trăiască și pentru că nu trăiesc. Și nu trăiesc pentru că sunt morți pe dinăuntru… demult.

Un batrân deștept spunea odata:

“Sentimentul de invincibilitate este cel mai periculos sentiment”

“Reaua voință naște monștri”

“Traducerea corectă a păcatului – MÂNDRIA- este: ORGOLIU”

“Știi cum îl faci pe Dumnezeu să râdă: îi spui planurile tale de viitor”.

Un bătrân deștept și binevoitor!

Interzis PAPARAZZI

Paparazzi n-au adus nimic bun în lumea asta. Dimpotrivă! Au adus numai rău, bârfe, târfe, mizerie și moarte, dacă ne gândim la Prințesa Diana și iubitul ei, accidentați în urma fugii nebune de acești disperați enervanți, puturoși și ingalati care nu creează nimic în afară de panică și mătreață.

Mă uit la fotbaliștii prinși în trafic borând peste portiera! Că d-aicea m-am luat:

Și mă întreb: oare ce poze ar fi strâns căcăcioșii ăștia de fotografi amatori dacă l-ar fi prins pe Marele Dobrin petrecând după fiecare victorie a Argeșului în cârciumile urbei?

Oare faptul că bea țuică care i-a purtat și numele, i-a redus vreun pic din meritul lui de mare sportiv?

Tind să cred că nu!

Și mă întreb, mirat și de data asta, unde au greșit acești tineri sportivi dornici și ei de un pic de viață nocturnă, specifică vârstei și hormonilor?

Au greșit pentru că au băut alcool și nefiind “antrenați” au și vomitat peste portiera taxiului care-i transporta spre casă? Păi voi știți ce băuturi proaste vând ăștia prin cluburi? Sau poate au rău de mașină!

Hai să fim serioși, să lăsăm ipocrizia deoparte, vorba Idolului meu: cine se crede fără pată, să arunce primul piatra!

Mă întreb ce poze frumoase ar fi ieșit cu mine și Chilian când într-o după-amiază pe la ora 14 am ieșit dintr-un stabiliment din centru și am blocat circulația pe strada Doamnei, în aplauzele tuturor participanților la trafic, încercând să ne urcăm într-un taxi mult prea mic pentru viziunea noastra de atunci.

Inutil să ne dea pozele (erau pe poziții!) fiindcă  nu ne puteau face niciun rău.

Pentru că paparazzi asta fac: RĂU.

Și dacă nu reușesc să facă RĂU, părăsesc găurile de șobolani în care se ascund cu Cannon-urile lor, și se duc în vreo spelunca sordid-decadentă în care beau vodka de proastă calitate în compania unor așa-zise tinere, destul de fumate și bete ca să le asculte tâmpeniile debitate cu greu de gurile lor năclăite.

Propun ca Parlamentul României să dea o lege sanitară:

Art 1 – În presa scrisă și în audio-vizual este interzisă publicarea fotografiilor fără acordul tuturor persoanelor care apar în imagine.

Art. 2 – Cine este responsabil de publicarea unei imagini, fără acordul părților implicate, va plăti despăgubiri materiale de 100.000 euro și este pasibil de închisoare, cu pedeapsa stabilită de instanța judecătorească.

Art.3 – Legea nu poate fi modificată sau interpretata timp 100 de ani

Rezultatul legii :

- Forța de muncă excedentară la culesul recoltelor de toamnă

- Dispariția unor ziare și posturi tv de căcat

- Gospodinele vor avea mai mult timp pentru gospodărie și astfel nu vor mai lua bătaie de la bărbații lor, deci dimiuarea reclamațiilor la poliție de violență casnică

- O mai bună înțelegere a campaniilor de presă facute de “artiștii” și “artistele” din showbiz – adică atunci vă veți da seama ce “deranj” reprezintă paparazzi pentru drăgușani, botezați sau alții.

-  Că dacă n-apar- dispar! Și noi câștigăm mai multă curățenie.

Hai cu educația!

Între anii 1948 și 1954, conducerea statului român de atunci, în mare parte sovietici ruși împreună cu o mână de români care urau tot ce era de soi în România, au decapitat poporul român de tot ce era intelectual, educat și cu tradiții înrădăcinate de timp și familii. Decapitarea a însemnat practic omorârea, încarcerarea, strămutarea tuturor oamenilor cu un orice fel de influență la orice nivel s-ar fi aflat. De la învățatorul din sat, care l-a lăsat repetent pe actalul activist (în general, activistii de partid de atunci erau de “origine sănătoasa” și educați până la 2 clase primare cu două repetenții la dosar, adică în traducere liberă – niște țărani inculți, orgolioși și proști), până la preotul, notarul sau profesorul universitar. Cu sau fără activități politice anterioare.

Foarte puțină lume știe că Mihail Sadoveanu, care a ajuns și “scriitor national” cu ajutorul tovarășilor de la partidul comunist, a fost unul dintre cei care au turnat la Secu’, lista cu reprezentanții de seama ai Marii Loji Masonice din România. El fiind unul dintre conducătorii acesteia , dacă nu chiar Marele Comandor. Și asta reprezenta cea mai mare încălcare a “regulamentului” masonic, nemaipunând la socoteală jurământul. E lesne de înțeles că toți deconspirații au ajuns la canal, la Pitești și Gherla cu pedepse de minim 15 ani de detenții grele. El, în schimb, a avut tratament special pentru a ne distruge pe noi cu dumbrave minunate și alte mizerii de frați jderi. Dar, pentru că există și un dar, istoria îl va pedepsi prin uitare – exact ca pe Saglieri, pe care nu-l cântă nimeni și nu-l va cânta nimeni vreodată pentru tratamentele pe care le-a aplicat marilor Mozart sau Strauss.

Astfel că, în foarte scurt timp, scara de valori a românului s-a dus dracu’ și era mai important să fi murdar de cărbune pe față decât să ai vreo pată de cerneală pe deget – aducere aminte de lozinca minerilor din ’91: “noi muncim, nu gândim!”. Oamenii buni care rămăseseră neatinși de furia proletară și țărănească (pentru că au existat și norocoși!) au fost nevoiți să trăiască în minciună și ipocrizie timp 45 de ani, Dumnezeu să-i odihnească pe bunicii mei!

Rezultul a fost unul sumbru! România devenise o masă de manevra pentru sovietici, poporul român era ocupat și condus de niște oameni pe care îi chema atât de neromânește încât au fost nevoiți să-și schimbe numele – Ana Pauker. Unul celebru a fost chiar Silviu Brucan, pe care îl chema Bruckner, era evreu rus  căsătorit cu o rusoaică care activa ca procuror în Romania. Brucan, în timpul ăsta era redactorul șef de la Scânteia și era antemergatorul nevesti-sii. El scria despre subiecți cum că ar fi “dușmanii poporului” și nevastă-sa îi băga în pârnaie ca pe vite, cu cel puțin 10 ani de munci silnice.

După destalinizarea făcută de Hrusciov, după retragerea trupelor sovietice (adica vreo 650.000 de soldați și ofițeri), făcută de Dej, care a fost unul dintre pionii importanți în resetarea poporului roman (el tocmai făcuse vreo 10 de pușcărie), deci Dej a hotărât să saboteze colaborarea cu serviciile rusești și să își formeze un aparat de stat din oameni cu origine sănătoasă, dar pe care să-i educe la nivel de universitate. A creat și sloganul: “În România, socialismul a învins, și proletariatul cu țărănimea, merg umăr la umar cu intelectualitea spre construirea comunismului”. A fost o chestie de comunicare. Practic și-a dat seama că degeaba suntem mulți dacă suntem proști și că fără educați și deștepți nu se poate merge mai departe. A nu se omite că în perioada aia se trăia extrem de rău în România. Adică… nu era mâncare! Mai pe românește: era foamete, încă!

Și aici vreau să ajung! Dacă și Gheorghiu Dej, care era un țăran și un meltean prin excelență, un pușcariaș de drept comun care s-a dat drept politic, un om în fața căruia Hitler ar roșii de emotie, dacă și ăsta și-a dat seama că educația este importantă și ca populația se departajează în  trei “caste”: proletariat, țărănime și intelectualitate.

Dacă și ăsta și-a dat seama, de ce oare noi nu facem toate eforturile și sacrificiile pentru ca noi să aparținem castei superioare. Aristocrația a dispărut și a lăsat loc altei aristocrații: intelectualitatea. Să educăm și să ne educăm continuu, oameni buni (pentru că mai există încă norocoși de oameni buni!).

Să-i învățăm pe copiii noștri, încă derutați de ce văd la OTV, că întâi trebuie să înveți ca să știi, și după ce știi, totul devine ușor. Regret că trebuie să-l citez pe Lenin care a zis: învățați, învățați și iar învățați. Și eu adaug: ORICE!

Atenție la oamenii mici

Astazi m-a sunat o jurnalistă să mă întrebe ce mă deranjează la mine.

În condițiile în care, mă deranjează foarte multe lucruri la mine, i-am răspuns “politically corect” că mă deranjează faptul că uit să cam plec acasă atunci când petrec. Și ca sunt și coruptibil pe deasupra, adică îi mai corup și pe alții să-mi urmeze.

De fapt, cel mai mult mă enervează la mine că dau prea mult credit anumitor așa-ziși oameni pe care-i las să inspire și să se inspire din înțelepciunea vieților trăite frumos ale grupului meu de adevarați oameni. Și chiar dacă remediez problema asta, tot o fac prea târziu, când infecția necesită antibiotic.

Avea dreptate tata când m-a sfătuit: “… Nu lăsa pe cineva de care nu-ți place să stea lângă tine, că te strică sau îți strica!”. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe tatăl meu!

Așa că, de azi încerc să fiu maaai atent la noii veniți, mai pretențios la nivele intelectuale și mai necruțător cu zgârciții! Și vă urez și vouă același lucru.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Din București, cu dragoste

Sunt tot mai des întrebat:

-         Tu ești bucureștean-bucureștean?

Răspund de fiecare data la fel : “ –Da, sunt bucureștean din părinți bucureșteni și din bunici crescuți în București .“

Și imediat după aia aud aceeași replică:

-         Ciudat, eu aveam altă impresie despre bucureșteni! Tu ești  mișto!

Oamenii din orasele de provincie cred că bucureștenii nu fac parte din rasa humanoido-sapiens, că sunt niște jivine din punct de vedere al caracterelor și că viața în București este una extrem de grea.

De exemplu , în Timișoara bucureștenii sunt poreclii “mitici”. Dacă întrebi un timișorean de unde vine porecla asta nonsensuală, habar nu are să-ți răspundă. În Botoșani mi s-a reproșat cândva, că  șoferii bucureșteni claxonează orice masină cu numere BT. Brașovenii, care se cred un pic arieni (chiar dacă provin din alte părți ale țării) spun convinși de adevărul suprem pe care-l dețin, că Bucureștiul este o hazna cu oamenii din ea.

Ce porcarie!

Vreau să le șoptesc ceva celor care nu știu răspunsul la întrebarea:”de unde vine porecla miticilor?”.

Mateiu Caragiale dă raspunsul în Craii de Curte Veche: “…orașul Bucureștilor este patronat de Sf. Dumitru, de unde și porecla orășenilor de mitici…”.